let's chocolate !din pasiune pentru ciocolata …

Am citit cartea lui Carole Matthews – Clubul Iubitoarelor de Ciocolata.  Am aflat despre cartea asta nu de mult si am zis ca trebuie sa o cumpar sa vad ce poveste ascunde.

In scurta descriere online de la Carturesti se spunea ca “exista un singur lucru fara de care Lucy Lombard nu poate trai: ciocolata. Divina delicatesa poate vindeca orice, de la o inima franta pana la o durere de cap. Pasiunea lui Lucy este impartasita de cele trei prietene ciocoholice: pacifista Autumn, casnica Nadia si focoasa Chantal. Impreuna formeaza un grup select, cunoscut drept Clubul Iubitoarelor de Ciocolata. ”

Nu sunt eu critic literar, dar primele pagini ale cartii mi-au dat impresia ca am de-a face cu un club al unor dependente de ciocolata desucheate si superficiale.  Ciocolata era intrebuintata ca un drog si in cantitati greu de imaginat … nici vorba de rafinament. In plus, nici nu prea era vorba de ciocolata pe bune, ci de tot felul de batoane gen Bounty, Twix, Mars si alte marci pe care nu le cunosc si sincer nici nu prea m-au facut curioasa.

Pe scurt, este genul de carte “siropoasa” pe care, daca nu ar fi fost vorba de ciocolata, nu cred ca as fi citit-o.  Iar daca nu as fi facut cunostinta cu ciocolata inainte sa citesc cartea asta, nici nu as fi fost curioasa sa vad despre ce e vorba.

Finalul a fost amuzant, iar ciocolata pe care am savurat-o din cand in cand in timpul lecturii mele, a fost senzationala – perle pure de ciocolata neagra de la Leonidas - cred ca a fost o reactie normala la tonele de batoane de ciocolata pe care le consuma Lucy, protagonista cartii.

Ciocolata creaza dependenta. Este bogata in calorii. Are cantitati importante de zahar. Te-au impiedicat vreodata toate aceste argumente, mai mult sau mai putin adevarate, de la un consum constant de ciocolata? Bineinteles ca nu. Doar vorbim despre ciocolata! Cine i-ar putea rezista?
Exista o varietate de tipuri si arome de ciocolata care sa raspunda tuturor gusturilor, preferintelor si exigentelor. Cu siguranta, fiecare pasionat de ciocolata are marca lui preferata – eu de exemplu ador Cote d’Or, iar in cazul pralinelor, Mon Cheri de la Ferrero. Cert este ca, daca ar fi sa intrebam pasionatii de ciocolata care este cea mai rafinata, cea mai gustoasa, cea mai delicioasa, cea mai variata, cea mai surprinzatoare, cea mai cea ciocolata, am avea o majoritate care ar desemna ciocolata belgiana castigatoarea competitiei. Aceasta se datoreaza bineinteles calitatii produsului, dar si combinatiilor inedite care te fac sa doresti sa incerci, sa savurezi, sa te bucuri de ciocolata. Azi, cele mai renumite brand-uri de ciocolata belgiana sunt Guylian, Cote d’Or si Godiva.

Stiai ca?
Pralinele sunt o specialitate belgiana care se bucura de cel mai rasunator succes. Au fost inventate, in forma actuala, in 1912 de catre Jean Neuhaus. Povestea numelui e ceva mai veche si e legata de maresalul Plessis-Praslin (ambasadorul lui Ludovic XIII) care i-a cerut bucatarului sa inventeze o bunatate gurmanda care sa-i distraga pe luptatori. Apoi, vazandu-l pe unul dintre soldatii sai curatand si mancand bucati din zaharul topit, i-a venit ideea Pralinei. Dupa ce a obtinut gloria mult dorita, maresalul s-a retras la Montargis (Franta – ca doar nu se putea sa nu aiba si Francezii un rol important) unde a pus bazele unei Maison de la Praline, care exista si azi.

Somelierii si mai marii maîtres in ale gatitului au considerat multa vreme ca vinul si ciocolata nu pot merge impreuna, sub niciun chip, la aceeasi masa. Desi rafinate si nobile, amandoua!

Moravurile se schimba, din fericire, odata cu ele se schimba si gustul si moda. Astfel ca, acum, asocierea dintre un vin rosu puternic extractiv, taninos si o ciocolata cat mai pura, apropiata de magicul ingredient amerindian, este o adevarata oeuvre d’art, semn de mare rafinament, in restaurantele cu multe stele de la Paris.

Ciocolata neagra, ca doar despre ea poate fi vorba, se completeaza de minune cu un grand vin de Bordeaux sau cu un vin mai putin renumit dar la fel de nobil ca cele de Bourgogne. Sau, de ce nu o incercare cu totul inedita? un desert belgian pe baza de unt de cacao pur alaturi de o cadarca de Minis (musai Wine-Princess) sau o Feteasca de Valea Calugareasca. Ce desfatare!

Sarbatorile se apropie aducand cu ele ocazii multiple de a fi alaturi de cei dragi si a ciocni un pahar de sampanie. Pentru un plus de rafinament, sampania se poate servi in cupe de ciocolata. O idee excelenta pentru sarbatori dulci!

In Franta, de exemplu, exista un site unde aceste cupe pot fi comandate in varianta ciocolata neagra, ciocolata alba sau ciocolata cu lapte, dupa preferinte.
Provocarea cea mare : cupele de ciocolata sa reziste pana dupa degustarea sampaniei. In ceea ce ma priveste: eu cred ca as savura cupele cu mult inainte ca sampania sa fie servita.

Dincolo de bucuria oferita pasionatilor de ciocolata cu aceste cupe, avem si o solutie reala pentru dezvoltarea durabila, deoarece cupele de sampanie de ciocolata sunt complet biodegradabile …. in stomac:)

Ziua de ieri a inceput cu vesti frumoase (ciocolata neagra te ajuta sa lupti impotriva ridurilor) si s-a incheiat cu un cadou minunat (macarons si praline de ciocolata aduse tocmai din Belgia). Ma voi opri acum la macarons, ele fiind cele cu care m-am delectat aseara.

Prima oara cand am mancat macarons a fost in Franta, unde, in cei aproape doi ani de zile cat am locuit acolo, am avut bucuria sa savurez diversele varietati de macarons si sa le gasesc pe acelea care mi se potrivesc cel mai bine. Acum sunt deja previzibila: evident, cele de ciocolata. Nu m-am mai bucurat de gustul lor de mai bine de 1 an si jumatate.
Aseara am primit macarons, o surpriza minunata pusa la cale de sotul meu, impatimit si el de macarons, din cate mi-am dat seama. Erau ambalate intr-o cutie superba ciocolatie si cu o banda de un verde crud. Delicioasele macarons au fost insotite de povestea cofetariei Del Rey (DON’T skip intro!) de unde au fost cumparate (Multumesc Caroline, Flo & Ciprian!).
Tinand cutia in mana, ma simteam ca un copil care a primit un cadou nesperat si totusi foarte asteptat. Un macaron, o culoare, un parfum, o savoare – 12 in total. Crocante la exterior si moi la interior, de un rafinament de care credeam ca doar francezii sunt in stare (se pare insa ca si belgienii sunt la inaltime), macarons de aseara ne-au incantat privirea, dar si papilele gustative. S-au topit in gura si a mai ramas doar amintirea gustului si speranta ca cel tarziu in vara, ma voi bucura din nou de gustul lor minunat.