let's chocolate !din pasiune pentru ciocolata …

Tabletele de ciocolata, evident. Tabletele Alter Eco reprezinta cea mai recenta degustare din achizitiile de la Salonul de ciocolata de la Paris din toamna. Stocul s-a epuizat.
Majoritatea ingredientelor provin din comert echitabil si sunt produse bio. 5 tablete de ciocolata neagra simpla sau in combinatii cu boabe de cacao, quinoa expandat, menta si, preferata mea, cu bucati de lamaie.
Un ambalaj cu poveste care iti prezinta producatorii, un miros intens de cacao parca adus de pe plantatie, un maro ciocolatiu inchis lucios, un gust fructat. Aplicand arta degustarii ciocolatei care se preteaza perfect pentru tablete, am inteles ca urmeaza sa ma bucur de o ciocolata speciala.

Preferata mea a fost ciocolata neagra cu bucati de lamaie. Am savurat, am devorat ar fi mai potrivit, o tableta in mai putin de o ora. Un record pentru mine atunci cand vine vorba de tablete.
Daca ajungi in Franta, Belgia sau Luxemburg cauta tabletele Alter Eco. Au inceput sa fie distribuite si in supermarketurile din tarile respective la un pret corect pentru o ciocolata de calitate: 2,5 euro/ tableta de 100 g. Eu zic ca faci o investitie buna

Pe scurt, Salonul de Ciocolata de la Paris este un rai de ciocolata. Paradis pentru iubitori, pasionati, initiati, cunoscatori sau amatori.

Intalnesti aici producatori de cacao si creatori de ciocolata. Ti se dezvaluie cultura specifica tarilor producatoare de cacao prin spectacole tematice pentru fiecare tara. Mana ta atinge pentru prima data un sambure de cacao. Sculpturi de ciocolata te insotesc la tot pasul. Rochiile de ciocolata te invita sa le admiri in cadrul defileului. La standuri esti invitat sa degusti ciocolata cu 60% sau 80% cacao, provenita din Madagascar sau Peru, de exemplu. Apoi iti reimprospatezi papilele cu vin sau sampanie. Degusti din nou, ciocolata,  praline sau macarons.  Esti fericit. Ai trait o zi mancand doar ciocolata. Si te simti bine. Acum te plimbi printre standuri. Urmeaza sa cobori din rai. Moralul este inca euforic … ciocolata si-a facut efectul. Te gandesti ce sa iei cu tine acasa tinand cont de limita kg. la avion si de buget. Pralinele produse artizanal sunt marile castigatoare ale zbuciumului interior, chiar daca e vorba de 75-85 euro/kg. Acasa descoperi ca a meritat.

Am fost in raiul de ciocolata pentru o zi.

Asa ar spune majoritatea sau, cel putin,  asa te-ai astepta sa se intample la cel mai mare salon de ciocolata din lume. E important ca degustarea ciocolatei sa fie luata in serios, sa respecte un ritual pentru a delecta toate cele 5 simturi. Insa, fandoseala si dichisul nu sunt indispensabile pentru o degustare reusita. Eu asa cred.

Toata suita maestrilor ciocolatieri in devenire s-a adunat pentru a se intrece in crearea de experiente “chocolat” care sa-i incante pe deja consacratii Maitres Chocolatiers si pe publicul care are privilegiul sa participe.

Cat de importanta este atitudinea in degustare? Maestrii acorda, cu siguranta, o atentie importanta atitudinii, pe care, sper ca o pot combina perfect cu degustarea in sine. Pentru noi insa, “pamanteni”, degustarea ia o alta dimensiune – in fata ciocolatei suntem noi insine, nerabdatori si copii, ne apropiem unii de altii, ne bucuram. Urmarind comportamentul publicului la salon, cred asta din ce in ce mai mult.

Alte degustari de care am avut parte la salon:

Experienta divina ramane pralina lui Fabrice Pottier.

Chiar sunt curioasa, tu cum degusti ciocolata?

In cadrul salonului de ciocolata, sectiunea Profesionisti, se organizeaza o serie de activitati si concursuri pentru cunoscatori. Fiind vorba de concursuri, pe langa maiestria de care trebuie sa dai dovada, incerci sa-ti cumperi juriul sau spectatorii cu ciocolata, evident. Dar, nu orice fel de ciocolata.

M-am oprit in fata standului lui Fabrice. Lucra la o floare din zahar rosu pentru un obiect decorativ, o sculptura din zahar, ce urma sa intre in concurs.

La un moment dat, se opreste din concentrare si scoate de sub tejghea o cutie cu praline. Erau de un verzui lucitor. Pareau ireale. Imi intinde cutia. „Sunt bomboane de ciocolata cu crema de praline si floare de sare de mare”.  Multumesc, iau o muscatura din bucata pe care o aveam in mana. Fara prea mari sperante. Pe masura ce gustul se dezvaluia in gura, m- au lasat picioarele. Jur… Iata ceva cu adevarat divin!

Am revenit la standul lui Fabrice peste vreo trei ore sa-i vad sculptura finalizata si cu speranta ca va mai avea praline imbracate in crema de zahar verzui. Sa fim sinceri:)

Am vazut si opera sculptata (nu stiu daca a castigat concursul), am mai degustat o pralina eleganta, divina. L-am intrebat daca are stand si pot cumpara. Eram dispusa sa platesc mult, foarte mult.  M-a trimis la standul colegului lui, Monsieur Chocolat – un stand roz. Am cautat standul, l-am gasit si am cautat pralina verzuie. Nici urma. L-am intrebat pe Maitre daca are bomboane de ciocolata cu crema de praline si sare de mare imbracate intr-o crema de zahar verde. Nu intelegea desi ii vorbeam in franceza. Cand i-am spus ca Fabrice ne-a trimis, a zambit, umil si a zis „Fabrice mai face glume din astea ….” Dar pot sa va ofer altceva.

Dezamagire!

Ca atunci cand eram la mare cu ai mei, la 5 ani, si m-am dus sa imi cumpar de la un nenea un cos cu floricele de prumb. Aveam 3 lei la mine pentru ca atata a costat cand mi le-a cumparat tata mai devreme. Acum mie imi cerea 5 lei.

In fine, aceasta experienta cu pralina verzuie, descoperita si pierduta, m-a facut sa nu pot scrie pe blog multa vreme despre Salonul de ciocolata. Acum am depasit momentul si imi aduc cu drag aminte de ce am experimentat atunci. Imi pare totusi rau ca nu am reusit sa-i fac o poza … mi-a acapart total mintea si simturile

Consider ca e normal ca un pasionat de ciocolata sa nu isi ascunda pasiunea. Tocmai de aceea, eu vorbesc despre ciocolata, despre trairile pe care le inspira, despre ritualul de degustare, despre bucuria pe care o regasesc intr-un patratel sau altul. In unele discutii despre ciocolata, gasesc ca interlocutorii mei au uneori o abordare superficiala si incepusem sa ma intreb ce-i cu oamenii acestia.

M-am mai linistit dupa ce l-am citit pe Michel Montignac cu  “Ciocolata, un element esential pentru sanatatea ta”. Mai jos extrasul care a venit sa imi confirme ca adevarata pasiune pentru ciocolata se manifesta intr-un singur fel.

“Daca procentul de cacao mentionat pe ambalaj este mai mare de 50%, putem fi siguri ca avem de-a face cu un produs bogat in cacao si mai putin incarcat cu zahar.” – valabil in Europa unde o serie de reglementari vin sa ne protejeze pe noi ca si consumatori si sa ne garanteze ca ne bucuram de un produs de calitate.

“Oare pot sa spun ca exista doua tipuri de pasionati de ciocolata? Sunt cei care cauta mai degraba gustul dulce decat gustul de cacao. Acestia vor alege ciocolata cu lapte, cu migdale sau cu crema de fructe. Dar adevaratul amator de ciocolata cauta de preferinta o ciocolata neagra, cu peste 60% sau 70% cacao.” – aici a pus Montignac punctual pe i.

Apoi Michel Montignac continua cu ritualul de degustare, dintr-o perspectiva masculina, e adevarat, dar totusi plina de pasiune: “Pentru acest specialist, placerea incepe odata cu desfacerea ambalajului, gest pe care il face cu delicatete, ca si cum ar desprinde una cate una petalele unei margarete. Deodata, aparuta din vesmantul ei sclipitor, tableta de ciocolata, dezgolita, neteda si stralucitoare, isi dezvaluie tentele calde si profunde, frumoasa ca o fata din insule, a carei piele santinata parca iti cere sa o mangai. Adulmecati-o! Efluvii rare va incanta mirosul si va excita papilele gustative. Rupeti-o! Ruptura are margini clare. Muscati din ea! Cu un sunet sec, crapa si se rupe. Daca vi se daruieste fara un strigat inseamna ca este foarte bogata in materii grase, in unt de cacao. Mancati in continuare! Apreciati-i textura fina, moale si usoara! Ciocolata vi se topeste in gura, umpland-o de savori. Degustati-o indelung pentru a-i aprecia buchetul. Aromele subtile si calde va vor invada cerul gurii, ramanand mult timp acolo.”

Pentru a incheia, folosesc si eu aceeasi concluzie pentru postul meu de azi : “De buna seama ca o parte dintre cititori vor considera ca vorbele mele sunt exagerate. Eu le voi raspunde ca lipsa lor de intelegere este generata de faptul ca inca n-au avut sansa de a-si gasi ciocolata mult visata. Dar, in ziua in care cautarile lor vor fi rasplatite, vor cunoaste si ei aceasta bucurie extrema si vor intelege ca relatia dintre acel pasionat si produsul care face obiectul dorintei lui sta, cu adevarat, sub semnul erotismului.”

Din aceeasi serie in care prietenii care stiu cat sunt de obsedata de ciocolata vin sa ma incante cu produse cat mai diverse, am ajuns sa degust si ciocolata cu lichior « Villars – Chocolat noir aux larmes d’absinthe ». Trebuie sa marturisesc ca de fapt nu prea am stat sa savurez, ci am devorat de-a dreptul.
Combinatia pe care am gasit-o in aceasta ciocolata imi este de fiecare data irezistibila : ciocolata neagra, 53% cacao si alcool, mai exact tuica de pruna, 8,5%. Totusi, aceste “larmes d’absinthe” au mai degraba gust de uzo, bautura nationala greceasca.
In fine, odata ce spargi invelisul de ciocolata neagra crocanta, puternic aromata, dai de un lichid alcoolic care pisca usor la limba. Nu e deloc genul acela de ciocolata alcoolizata din care nu simti decat alcoolul. Punctul culminant pentru simturi este atunci cand ciocolata si alcoolul se omogenizeaza.
Cu ochii inchisi, cu zambetul pe buze, cu papilele gustative inca incantate de post-gustulul care persista, esti convins ca ciocolata este un dar oferit oamenilor pentru ca viata sa fie mai frumoasa. Mai iei o bucatica si visezi din nou …

Azi mi-am propus sa ridic degustarea ciocolatei la rang de arta, utilizand toate cele 5 simturi. Da, daca vrei sa te bucuri de o bucatica de ciocolata, ai nevoie sa te folosesti de toate cele 5 simturi.
Mai intai de toate: vazul. Nu vorbesc aici de ambalaj, de eticheta, de pret, elemente care sunt si ele indicatori de calitate. Ma refer la a tine in mana o tableta de ciocolata, fara ambalaj. Examineaz-o cu atentie: are o culoare si o consistenta omogena? Suprafata unei ciocolate de calitate trebuie sa aiba un aspect matasos, uniform.
Trecand in urmatoarea etapa, ne vom folosi de simtul tactil. Pentru aceasta, atinge suprafata ciocolatei cu degetele. Un produs de calitate iti va releva perfectiunea tabletei, adica va fi neteda, alunecoasa si ferma.
Acum sa vedem ce informatii noi ne aduce auzul. Apropie tabla de ciocolata de ureche si rupe o bucatica, dintr-o miscare scurta. Ascuta: trebuie sa fie un sunet clar, puternic, scurt. Atunci ai de-a face cu o ciocolata de calitate superioara. In plus, marginea bucatelei desprinse din tableta va fi frumoasa si neteda.
Pasul urmator implica simtul mirosului. Tine o tableta de ciocolata in dreptul nasului si inspira adanc. Asa. Absoarbe mirosul respectiv. Inca o data. Asa vei reusi sa mirosi toata gama de arome dintr-o ciocolata. De exemplu, poti sa simti un miros puternic de cacao, sau de lapte sau de caramel. Poti sa simti moca, vanilie sau nuca de cocos. De fapt, in boabele de cacao poti descoperi pana la aproximativ 400 de arome diferite si cu cateva exercitii vei reusi sa distingi macar pe cele mai clare dintre ele.
Acum e acum: am ajuns la degustare, cea mai intensa experienta dintre toate. Ia o bucatica de ciocolata, pune-o pe limba si las-o sa ti se topeasca in gura. Plimb-o in gura pentru a-ti desfata cat mai multe papile gustative. Hmmmmmm. In tabletele de ciocolata neagra, preferatele mele, se distinge foarte clar o nota amaruie, prajita si totusi, atat de armonioasa. Exerseaza si in timp vei reusi sa recunosti o varietate de arome. Mai ia o bucatica de ciocolata si savureaz-o. Acest ultim exercitiu este intotdeauna cel mai placut.
Vrei o ciocolata?

Ciocolata anului 2009 in Italia! Saptamana aceasta ne-am bucurat de o mini-vacanta in doi in Italia: Treviso, Venetia, Padova. Nu o sa povestesc despre soare, oameni veseli, locuri minunate, festival venetian, masti, viata studenteasca, Sf. Anton, cafea aromata, pizza delicioasa … voi vorbi despre ciocolata.
Italia nu este neaparat renumita sau consacrata ca si producator de ciocolata. Totusi, aici se produce Nutela, Raffaello, Mon Cheri, Kinder, Ferrero Rocher, Rond Noir – de la Ferrero sau Bacio de la Perugina – ca sa ramanem la marcile cele mai cunoscute.
Asadar, ce a fost asa de special in Italia?
Venchi: gelaterie, ciocolaterie, cofetarie. Aici am degustat inghetata cu 75% cacao. Intensa, cremoasa, delicioasa. Aici am baut cea mai buna ciocolata calda pe care am degustat-o vreodata.
Perugina, marca cu traditie locala preluata de Nestle, a scos pe piata in 2009 Nero – o cutiuta cu 9 surprize de ciocolata fondanta, intensa, neagra evident. Ciocolata Nero de la Perugina a fost premiata ciocolata anului 2009 si consider ca alegerea a fost una foarte inspirata. Si nu sunt partinitoare doar pentru ca imi place mie foarte mult ciocolata neagra. La fel considera si colegii mei pentru care am adus o bucatica de paradis cu o aroma unica.
Cei care apreciaza imbinarea ciocolatei cu fructele se pot bucura de varianta de ciocolata neagra cu umplutura de crema de portocala.
Sfatul meu: data viitoare cand mergi in Italia, pentru o vacanta perfecta, pe lista de TO DO (de facut, de vazut), trebuie sa treci o ciocolata calda/inghetata de la Venchi si o cutie de ciocolata Nero de la Perugina. Apoi, bucura-te de terapia cu ciocolata – exercitiul 9.

Sarbatorile se apropie aducand cu ele ocazii multiple de a fi alaturi de cei dragi si a ciocni un pahar de sampanie. Pentru un plus de rafinament, sampania se poate servi in cupe de ciocolata. O idee excelenta pentru sarbatori dulci!

In Franta, de exemplu, exista un site unde aceste cupe pot fi comandate in varianta ciocolata neagra, ciocolata alba sau ciocolata cu lapte, dupa preferinte.
Provocarea cea mare : cupele de ciocolata sa reziste pana dupa degustarea sampaniei. In ceea ce ma priveste: eu cred ca as savura cupele cu mult inainte ca sampania sa fie servita.

Dincolo de bucuria oferita pasionatilor de ciocolata cu aceste cupe, avem si o solutie reala pentru dezvoltarea durabila, deoarece cupele de sampanie de ciocolata sunt complet biodegradabile …. in stomac:)

Sa fie oare adevarat – ciocolata sa aiba aceleasi efecte ca si canabisul?

Un studiu american realizat de catre Daniel Piomelli si Emmanuelle diTomaso de la universitatea din San Diego sustine ca ciocolata ar contine substante asemanatoare cu anandamida. Aceasta este prezenta si in canabis. Anadamida ar declansa o serie de reactii care provoaca euforie si senzatia de placere. Poate ciocolata sa dea dependenta ? Rezultatele studiului nu sunt considerate relevante de catre toti cercetatori, dar mi se pare relevant faptul ca ciocolata este obiect de studiu si interesul de care se bucura acest produs in diverse medii.
Pornind de la preocupari asemanatoare, s-a vehiculat ideea ca ciocolata ar fi un excelent antidepresiv. Alte voci sustin contrariul: nu putem considera ciocolata ca si un antidepresiv veritabil datorita dozelor mici de feniletilamina, substanta chimica care poate influenta starea de spirit.
Pana la urma toata lumea este de acord, si recunosc ca asta m-a si linistit, cu faptul ca ciocolata are un rol in viata noastra: doar gandul la dulce, la gustul agreabil pe care ne asteptam sa-l descoperim, precum si simpla trecere prin fata ochilor a unei bucati de ciocolata sunt suficiente pentru a ne face sa salivam inca inaintea inceperii ritualului de degustare. Stimulii vizuali, si apoi cei gustativi, provoaca secretia endorfinei, hormonul placerii, ceea ce ne da senzatia de placere, de satisfactie, de bucurie, de relaxare, pe care o simtim la degustarea unei bucatele de ciocolata.
Ciocolata nu este asadar nici drog, nici antidepresiv, dar poate genera o stare de bine. Cel putin mie asa mi se intampla. Si vestea buna: nu s-a dovedit ca ar putea da dependenta . Recomandare: trebuie totusi consumata in “doze” mici.

In weekend am fost la Carrefour in Arad. Imi place sa fac cumparaturi de la Carrefour unde, de obicei, ma pierd cand ajung la raionul biscuiti – sunt cu totul deosebiti fata de ceea ce gasesti in alte supermarketuri.

Am ajuns si la raionul cu ciocolata, evident. Si la acest raion, ca peste tot in Carrefour de aceasta data, era o dezordine totala la rafturi – inclusiv ciocolata expirata pe raft.
In fine, mi-a atras atentia o ciocolata dark Carrefour, cu o concentratie de 72% cacao cu boabe de cacao. Ambalajul cartonat nu era iesit din comun, dar pretul era absolut atragator (3,2 lei – 100g).

Bogata in cacao, aceasta ciocolata m-a sedus prin echilibrul sau aromat si notele fructate si intense ale cacao din Africa. Atunci cand ajungi la boabele de cacao, caramelizate, descoperi o aroma fructata, subtila si puternica in acelasi timp. A meritat incercarea si, se pare ca, asa cum o confirma si anumite studii, nu trebuie sa platesti o avere ca sa te bucuri de o ciocolata deosebita.

Citeam zilele trecute despre o degustare de ciocolata neagra facuta “in blind” pe 8 tablete de ciocolata neagra produsa in Franta. Francezii considera ca ciocolata neagra reprezinta vitrina unei marci, aceasta fiind ciocolata clasica care nu se va demoda niciodata. Bogata in cacao, minim 70%, ciocolata neagra este pretuita de catre cacaofili, fiind savurata in doze mici.

Ei au ales:
1. Poulain 1848, anul crearii marcii, cu continut de cacao 76% – cea mai bogata concentratie dintre cele degustate. Astfel Poulain salveaza onoarea marcilor de renume.
2. Carrefour – care in plus ofera si cel mai bun raport calitate-pret, fiind cu aproximativ 40% mai accesibila fata de prima clasata
3. Nestle
4. Auchan
5. Monoprix
6. Cote d’or
7. Lindt
8. Cemoi

Care e cea mai buna ciocolata neagra pe care ai degustat-o?

De ce imi place atat de mult ciocolata?
Regasesc in ciocolata bucuria gustului, nerabdarea descoperii, dragoste, rafinament, zambet, energie. Pur si simplu imi place ciocolata. Deoarece doresc sa vorbim aici despre ciocolata si despre ce rol are ea in viata pasionatilor de ciocolata, lansez prima intrebare: Ce simti cand primesti o cutie de ciocolata?
Eu cu siguranta nu spun, in dulcele stil romanesc “Oh, dar nu trebuia sa va deranjati ….”. Pentru mine, bucuria descoperirii unei cutii de ciocolata este atat de mare, incat abia astept sa o supun unei degustari. E vorba de o degustare critica. De exemplu, ador ciocolata amaruie, ciocolata neagra si asta nu pentru ca “nu ingrasa”, ci pur si simplu gustul acela mi se potriveste.