In cadrul salonului de ciocolata, sectiunea Profesionisti, se organizeaza o serie de activitati si concursuri pentru cunoscatori. Fiind vorba de concursuri, pe langa maiestria de care trebuie sa dai dovada, incerci sa-ti cumperi juriul sau spectatorii cu ciocolata, evident. Dar, nu orice fel de ciocolata.
M-am oprit in fata standului lui Fabrice. Lucra la o floare din zahar rosu pentru un obiect decorativ, o sculptura din zahar, ce urma sa intre in concurs.
-
-
-
-
-
-
Sculptura lui Fabrice Pottier
La un moment dat, se opreste din concentrare si scoate de sub tejghea o cutie cu praline. Erau de un verzui lucitor. Pareau ireale. Imi intinde cutia. „Sunt bomboane de ciocolata cu crema de praline si floare de sare de mare”. Multumesc, iau o muscatura din bucata pe care o aveam in mana. Fara prea mari sperante. Pe masura ce gustul se dezvaluia in gura, m- au lasat picioarele. Jur… Iata ceva cu adevarat divin!
Am revenit la standul lui Fabrice peste vreo trei ore sa-i vad sculptura finalizata si cu speranta ca va mai avea praline imbracate in crema de zahar verzui. Sa fim sinceri:)
Am vazut si opera sculptata (nu stiu daca a castigat concursul), am mai degustat o pralina eleganta, divina. L-am intrebat daca are stand si pot cumpara. Eram dispusa sa platesc mult, foarte mult. M-a trimis la standul colegului lui, Monsieur Chocolat – un stand roz. Am cautat standul, l-am gasit si am cautat pralina verzuie. Nici urma. L-am intrebat pe Maitre daca are bomboane de ciocolata cu crema de praline si sare de mare imbracate intr-o crema de zahar verde. Nu intelegea desi ii vorbeam in franceza. Cand i-am spus ca Fabrice ne-a trimis, a zambit, umil si a zis „Fabrice mai face glume din astea ….” Dar pot sa va ofer altceva.
Dezamagire!
Ca atunci cand eram la mare cu ai mei, la 5 ani, si m-am dus sa imi cumpar de la un nenea un cos cu floricele de prumb. Aveam 3 lei la mine pentru ca atata a costat cand mi le-a cumparat tata mai devreme. Acum mie imi cerea 5 lei.
In fine, aceasta experienta cu pralina verzuie, descoperita si pierduta, m-a facut sa nu pot scrie pe blog multa vreme despre Salonul de ciocolata. Acum am depasit momentul si imi aduc cu drag aminte de ce am experimentat atunci. Imi pare totusi rau ca nu am reusit sa-i fac o poza … mi-a acapart total mintea si simturile