let's chocolate !din pasiune pentru ciocolata …

Prima amintire cu mine mâncând multă ciocolată o am de când urma să împlinesc 12 ani. Mâncam ciocolată zilnic, însă atunci am mâncat 4 ciocolate Milka într-o singură seară. Îmi amintesc bine şi acum: era cu lapte, numai cu lapte, fără niciun alt fel de cremă care să reducă din cantitatea de ciocolată.

Nu am avut un motiv anume pentru care am făcut asta; nu eram nici supărată, nici fericită … pur şi simplu dispuneam de o sumă mai mare de bani (era ceva pentru bugetul meu din vremea aceea). Când le-am cumpărat, intenţionam să le consum în 2-3 zile. Au rezistat sărmanele doar câteva ore. Le-am devorat imediat. Era întuneric în cameră şi mă uitam la televizor. Nici nu mi-am dat seama de ceea ce fac până când am ajuns la ultimele bucăţele.

Cu timpul am dispus de bugete din ce în ce mai mari alocate achiziţionării de … ciocolată. Mâncam cam două pe zi… cel puţin 5 zile din 7 câte are săptămâna. Când i-am spus primului meu prieten câtă ciocolată mănânc, a crezut că mint. Au fost câţiva ani în care i-am reconfirmat zilnic cât de mult îmi place ciocolata.

De vreo doi ani sunt angajat cu normă întreagă. Deci am un buget mai mult decât bunicel pe care să îl investesc zilnic în ciocolată. Dar… de curând am descoperit ciocolata neagră. Pe prima am  cumpărat-o pentru că am auzit eu că ciocolata neagră ar avea mai puţine calorii. Găsisem una chiar cu 76 de calorii pe 100 de grame. Excelent! Următoarea a venit pentru că prima adusese satisfacţie papilelor mele. Următoarea pentru că îmi plăcuseră primele două.

Acum mănânc ciocolată cu mai mult de 70% cacao. Îmi place. Nu are legătură cu caloriile sau cu preţul, o mănânc pentru că îmi place mult. Am încercat să revin la ciocolata cu lapte şi cu diverse creme, dar singura ciocolată pe care o mai consum, în afară de cea neagră, este batonul de ciocolată Mars.

Partea bună cu ciocolata neagră e că nu pot mânca mai mult de una la trei zile. E minunată pentru papilele mele, pentru pofta nebună pe care o am de atâţia ani pentru ciocolată, pentru portofel, pentru mine în fustă.

I guess it’s true: once you go black, you never go back!